01
Feb
09

Sunete…

Tind sa cred ca tot ceea ce cream ne reprezinta pe deplin, fara doar si poate. De asemenea, cred ca nu conteaza creatia ta in ochii celorlalti, ci in proprii ochi. Numai prin creatie vom putea ajunge noi, oamenii, la o stare de geniu. Creatorii sunt geniile lumii si vor fi mereu.

Ascultam zilele astea sute de melodii vechi, care pentru mine sunt un tezaur care nu poate fi apreciat sau depreciat de la adevarata valoare. Nu cred ca as putea fi sanatoasa, cel putin psihic, fara o cantitate de sunete amestecate frumos care sa imi inunde creierul si inima. Sa imi curga prin vene si sa simt cum muzica se plimba prin corpul meu precum oxigenul care ma tine in viata.

Am o relatie speciala cu muzica mea, mi-e partenera de viata inca din primii ani ai existentei. Tin prin vrafurile de ganduri imagini si sunete de la patru ani, cand am plecat cu ai mei la mare pentru prima oara, cu masina. Aveam un casetofon in masina si ascultam casete cu Blue System, Abba, Boney M., C. C. Catch, Demis Roussos, compilatii de Greatest Hits, Hits of The 80s, Hits of The 90s. Era mirific, desi eram doar eu si muzica, acolo, pe bancheta din spate. Mi-e prietena buna si veche, probabil singura prietena de-o viata. In afara de mama.

Gasesc ca astazi inca retraiesc senzatiile de atunci pe aceleasi melodii. Aceeasi emotie, acelasi fior in corp si tremurul corzilor vocale cand spun: „Cat de frumoasa e melodia asta!”. Pe Ea, pe Muzica, nu o complimentez si nu o voi complimenta niciodata gratuit, caci nu e necesar. Ce-i place omului se numeste uman, dar ce ii place celui care apreciaza, pentru el este ARTA PURA. Fara a fi necesara schimbarea parerii sau adaptarea ei la cei din jur. Fiecare asculta ce ii place si are dreptul sa nu ia in seama parerile celor din jur fata de preferintele lui.

Insa ma infior la modul propriu cand vad ce hidosenii pot sa asculte si sa accepte unele persoane. Involuntar ascult, cand ies din casa, ba o manea in taxi, ba niste melodii cantate de domnisoare care nu pot sa se afirme prin altceva decat prin transparenta, goliciune, performante sexuale, scandaluri, liste de cuceriri, acelasi lucru fiind valabil si la personajele masculine din aceasta industrie. Daca poate fi numita industrie.

Priviti ce am gasit pe wikipedia. Frumos, nu?

Incep sa cred ca incuiatii care asculta asa ceva chiar isi merita numele de incuiati. Poate chiar nu au educatia necesara pentru a asculta si pentru a fi informati ca exista si ALT GEN DE MUZICA. Nu cred ca ar prefera sa asculte o manea scrisa in timpul petrecut pe toaleta, sau niste mataieli de fata virgina care „te vrea pe tine/ vrea iubire”, in locul unor opere de arta adevarate prin muzicalitate, versuri, sentimente trezite si stari induse. As putea sa palavragesc despre muzica toata ziua. Fara pauze de masa. Sunt obsedata si extrem, extrem de atasata de ea. E iubirea mea de cand am inceput sa fiu constienta ca exist.

Nu zeii au făcut muzica, ci muzica a făcut zeii.(Andre Malraux)

25
Ian
09

Demon alcool

De ce sa nu recunosc, imi placea sa beau, sa ma simt bine, sa ma uite dracu` intr-un bar, ametita si scotand fum pe nari de la al doilea pachet de tigari!

La un moment dat, te plictisesti de baut si de nopti pierdute. Doar amintirea lor mai sta chinuita gandindu-te „uite ba, am facut-o si pe asta!”. Sper sa ramana la stadiul de experienta pentru mine, pe care nu doresc sa o mai aprofundez. In gustul amar de vodka parca sade gustul unui teribilism si in acidul berii tupeul ala groaznic pe care il capeti atunci cand bei. Prefer sa citesc, o carte, sa vad un film. Prefer sa stau in liniste, sa ma plimb sau sa ascult o melodie decat sa imi inabus creierii intr-un bar supraaglomerat, cand poate vroiam sa stau singura cu tine! Dar, asta e! Nu imi place sa impart, nimic, nimic.

Poate repulsia asta pentru alcool si agitatie am capatat-o si de cand o persoana draga a continuat cu lucrurile astea, chiar daca eu m-am oprit.

Dar pana la urma, e dreptul fiecaruia sa faca ce vrea!

Un pahar de vin merge din cand in cand. Un sprit alaturi de o mancare buna savurata cu cineva drag!

15
Ian
09

Chop Suey!


Father, into your hands
I commend my spirit!
Father, into your hands,
Why have you forsaken me?
In your eyes, forsaken me,
In your thoughts, forsaken me,
In your heart, forsaken me!!

14
Ian
09

pufuleti

Pufuleti

Am avut astazi un thinking walk binemeritat, trecuse ceva timp fara sa mai fac asa ceva si chiar ma linistesc plimbarile. Chiar daca ele au loc pe un polei groaznic pe care risti sa iti rupi oscioarele. Multe lucruri s-au intamplat si se intampla in ultima vreme, se scrie istoria unor persoane exact in momentele astea, in instante fine captate de perechi de ochi si perechi de circumvolutiuni ce nu le vor uita prea usor. Iar mie imi place sa cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop.

Poate ca lumea se cearta cu un scop, tocmai pentru a realiza unele lucruri nedetectabile in stare naturala. Poate ca absenta muzicii ne face sa ne dam seama de importanta ei, si tocmai de-aia incepem sa o ascultam in liniste, fara sa facem din ea un zbantuit chinuit. Poate ca de-aia nu mai inganam afon versurile, tocmai pentru a lasa omul de dincolo de boxa sa ne spuna ce are de spus. Pentru ca si noi vrem sa fim ascultati. Nu mai urlati. Daca urlati veti fi considerati niste zbantuieli chinuite. Lumea vrea sa va asculte la volum mic… De tipat, tipati in alta parte!😛

Ce ziceam de pufuleti?… Aaa! Fiti naturali, regasiti-va in lucrurile simple ale vietii. In lucrurile simple ale vietii voastre, si ale nimanui altcineva. Ideal ar fi sa gasiti pe cineva cu care sa impartasiti aceleasi preferinte in ceea ce priveste lucrurile simple. Mie imi place sa traiesc luand realitatea in brate si sperand ca am gasit acea persoana. Daaar, mereu, drumul de la A la C trebuie sa treaca prin B, ca asa e firescul lucrurilor.

Si, nu uitati, uneori lasati balta ratiunea. E inumana, oricat de oameni ne face.

Visez la un vin rosu, la o tigara aprinsa, scrumata intr-un capac de deodorant, si la o discutie din aia in care sa iti ascult gandurile chiar daca nu spui nimic. Imi lipsesti.

03
Ian
09

fuck!

Nu cer si n-am cerut niciodata atentie prin blogul asta. Asta e locul unde scriu cand am chef, ce am chef, si ma priveste ce scriu si cum scriu. De atentie am destula parte si nu o voi cere mai ales din partea unor oameni care se ascund dupa un nickname care nici macar nu le e caracteristic. Nu va mai bagati in seama. Fiecare om e unic in felul sau, iar sentimentele si felul in care decide sa le transpuna sunt direct proportionale cu unicitatea lui.

Vedeti-va de blogurile voastre, de vietile voastre. Nu va mai faceti articole si comentarii pe spinarea mea. Criticati personalitatile, nu pe mine! Ca sa mai adaug ceva, dezvoltati-va autocritica inainte sa criticati pe altii!

P.S.: Va dau voie sa ma citati, dar numai cu link! Nu merge altfel! :))

Hai, va pup, „colegii”! :))) fuckin` `tards…

03
Ian
09

will you let the devil be the best?

01
Ian
09

„fa ce simti!”

Da, sigur!

Cum sa faci ce simti cand esti rasplatit cu neincredere si suspiciune, dupa ce te implici in toata chestia ca cea mai retardata persoana de pe fata pamantului, apoi vine omul care credeai ca e langa tine si iti reteaza absolut toate crengile de sub picioare. Caci el nu crede in oameni, nici macar in el. El nu poate. Insa i-a placut ce-i drept. I-a placut cand i-o trageai de nu mai avea aer. I-a placut cand il luai in brate si erai langa el ca ultima dobitoaca, cand puteai sa pleci si sa uiti si de el si sa il lasi mizerabil si amarat. I-a placut adrenalina pe care o simtea cand ii bagai mana intre picioare in locurile publice. I-a placut mirosul tau pe care si-ar dori chiar si acum sa il pastreze cumva pe vecie. I-au placut sanii tai rotunzi cu sfarcuri mari, i-a placut scobitura dintre picioarele tale, i-au placut buzele tale care i-au sarutat si saturat setea de tine. I-a placut parul tau moale si catifelat. I-a placut ca ai fost langa el, din nou, ca proasta. Ca il iubesti, proasto. De-aia esti proasta. O proasta fara margini care chiar crede in dragoste!

I-a placut tot la tine. Poate inca tanjeste la atingerea si imbratisarea ta, cand, dormind langa el, te trezisei dintr-un cosmar si ii spusesei ceva ce l-a lasat fara replica. Te iubeste si il doare.

Dar nu mai vrea, ii e frica. El, care nu credea in viitor si iti spunea, ca un mentor, sa traiesti clipa, ca maine nu se stie ce va fi. Si, tu, proasto, ai fost dezamagita la randul tau. Si totusi, tu crezi si speri, si nu vrei sa ii dai cu piciorul doar pentru ca nu ai tu incredere. Dar el nu poate, ca tu ai fost proasta si ti-ai pus sufletul pe tava pentru a „n”-a oara. Poate daca faceai pe tarfa inabordabila se mai schimbau lucrurile, poate il aveai tu sub papuc. Poate plangea el dupa tine acum ca fraierul, tavalindu-se in chinuri si strangand din dinti, cu ochii iesiti din orbite si lucind a disperare, iar tu stateai si ii trimiteai mesaje scurte si taioase gen „adio”, „multumesc pentru tot”, „bafta” urmate de un sec „ai grija de tine” care oricum isi pierduse valoarea dupa celelalte ironii spuse.

Iti amintesti cand iti lua capul intre maini si iti zicea ca esti un ideal? Cand spunea ca va fi langa tine oricum si oricand, orice s-ar intampla? Ei bine, uita-te in jur!! Suna-l, dar nu are cine sa raspunda, langa tine nu e, probabil isi bea mintile in vreun bar asa cum vei face si tu in urmatoarea perioada. Unde e? De ce nu e langa tine? Sau a fost doar o promisiune desarta facuta sa te fascineze? Ai fost doar un bandaj cumva, care s-a umplut de sange si apoi l-a schimbat? Esti in mocirla pana in gat, ca sa nu zic in rahat. Esti imbibata de suferinta si lacrimi, uita-te la tine. Esti o carpa folosita, rupta, murdara. Ai tesatura rupta de la prea multa folosinta. Esti jenanta si singura acum, nu mai ai nimic. Le-ai dat cu piciorul tuturor pentru un ideal menit sa iti fie alaturi. Un ideal cu care sa iti petreci o vacanta imaginara intr-o casuta la munte si o vacanta reala in Vama, drogati, indragostiti, liberi, singuri, morti de beti.

De ce mortii ma-tii i-ai dat atentie si i-ai aratat dragostea ta? Si cat mortii ma-tii mai aveai de gand sa te lasi improscata cu noroi si calcata in picioare de cel mai incredibil om pe care ti l-au vazut ochii? Hipersensibila cretina ce esti! Chiar nu te-ai mai saturat de toti dobitocii jenanti si penibili din viata ta? Printre ei iata ca s-a strecurat un ideal care ti-a facut si el rau. Sa nu mai ai incredere in nimeni. Nici macar in tine. Fii indiferenta. Fa barbatii sa te iubeasca. Prefa-te ca ii iubesti. Uita-te in ochii lor, saruta-i, suna-i. Fa sa para ca ai grija de ei. Ia-i in brate. Zi-le sa se duca la baie sa vomite cand sunt morti de beti. Cearta-i ca nu ti-au dat mesaj cand au ajuns acasa. Apoi, scoate bata aia de baseball din portbagaj si da-le una la cervicala. Sa nu mai mearga deloc. Oricum, dupa ce le-ai facut, nu vor mai putea sa mai mearga. Sa iti arati fata adevarata, fata acelui ucigas sadic, nepasator la durere, neindurator si crunt!

Vai de capul tau, proasto… Te-a distrus propriul tau ideal!
Caci pentru tine e un ideal, dar numai un obiect numit „barbat” pentru cealalta!

Rupe-o la fuga, proasto, pe alta lume, cat te tin picioarele de repede! Nu te mai arata lumii!
Esti doar o prada.




din top, in top

august 2016
M T W T F S S
« Feb    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

StatCounter

web analytics

intrari

  • 50,200

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.