De ce sa nu recunosc, imi placea sa beau, sa ma simt bine, sa ma uite dracu` intr-un bar, ametita si scotand fum pe nari de la al doilea pachet de tigari!
La un moment dat, te plictisesti de baut si de nopti pierdute. Doar amintirea lor mai sta chinuita gandindu-te “uite ba, am facut-o si pe asta!”. Sper sa ramana la stadiul de experienta pentru mine, pe care nu doresc sa o mai aprofundez. In gustul amar de vodka parca sade gustul unui teribilism si in acidul berii tupeul ala groaznic pe care il capeti atunci cand bei. Prefer sa citesc, o carte, sa vad un film. Prefer sa stau in liniste, sa ma plimb sau sa ascult o melodie decat sa imi inabus creierii intr-un bar supraaglomerat, cand poate vroiam sa stau singura cu tine! Dar, asta e! Nu imi place sa impart, nimic, nimic.
Poate repulsia asta pentru alcool si agitatie am capatat-o si de cand o persoana draga a continuat cu lucrurile astea, chiar daca eu m-am oprit.
Dar pana la urma, e dreptul fiecaruia sa faca ce vrea!
Un pahar de vin merge din cand in cand. Un sprit alaturi de o mancare buna savurata cu cineva drag!
e clar, te-ai îmbătat grav într-o noapte, de-aia nu-ţi mai place alcoolu’. glumesc.
fiecare se relaxează cum crede de cuviinţă. la unii e de vină conjunctura, altora le place gustul alcoolului, alţii preferă starea de ameţeală etc. în orice caz, când eşti singurul treaz dintr-un grup, decât să te deranjeze faptul că “nimeni nu-i ca tine”, mai bine bei şi tu. it’s a fact.