extaz, liniste, pace, levitare, aroma unei vieti fericite.
prin aceste cuvinte simple inchei descrierea vietii mele din perioada asta. n-am altceva de zis.
iti multumesc ca existi! esti idealul vietii mele pe care l-am vazut cu proprii mei ochi!
atatea coicidente, atatea intamplari intr-un timp atat de scurt…
cine ar fi crezut asa ceva?
nici eu nu credeam, dar iata ca ni s-a intamplat tocmai noua, celor care nu credeam!
je t’aime… cica asa suna cel mai frumos “te iubesc”!
Mereu mi-au placut lucrurile simple din viata. Un rasarit, un zambet, o vorba buna, o privire ce pare ca te imbratiseaza chiar daca nu vrea sa faca asta… dar simti ca te imbratiseaza pentru ca ai nevoie de ea. Mereu mi-a placut sa fac ceva pentru cineva, sa ofer sprijin dar sa si primesc macar un pic din cat am oferit.
Unele fapte obisnuite, care pentru altii sunt primordiale, pier cu totul in fata unui ideal de-al meu pe care il pot simti in mainile mele, in inima mea si in tremurul membrelor mele.
Acele momente nu le poti descrie, oricate cuvinte ai folosi, oricate cuvinte ai incerca sa creezi, orice ai face. E pur si simplu imposibil.
Insa pentru asta s-a inventat tacerea! Sa tacem si sa lasam momentele frumoase sa ne inunde, sa curga si sa bem fiecare gura din cupa aceasta care ne imbata, chiar daca doar pentru moment! Sa nu taiem cu niste cuvinte nedemne ceva atat de frumos, de dumnezeiesc, de autentic.
Iar cand o dimineata rece te intampina cu un miros de cafea si un brat sub capul tau, sa nu te intrebi “de ce?”! Sa taci si sa simti mirosul celui de langa tine, un amestec intre el si tine, un miros obosit si indragostit care iti seamana si caruia ii semeni. Raspunsul e in tine si in el! Fiecare e raspunsul celuilalt iar asta o stii cand ii privesti ochii mari si limpezi care te fixeaza de cand te-ai trezit, vrand parca sa iti zica ceva, si totusi abtinandu-se.
Scriu la postul asta de 20 de minute. Nu mai stiu ce sa zic. Uneori, cuvintele chiar sunt de prisos!
Mai bine tac… Si suspin, si-mi amintesc, si rad, si oftez usurata! Am atins o stare sublima!
De cand nu ne-am mai citit, multa vreme a trecut.
Stiti, eu nu pot sa scriu pe blog decat cand sunt foarte contrariata, trista sau nervoasa. In ultima perioada nu am fost si nu sunt asa, caci mi-am gasit linistea si nu prea ma mai enerveaza nimic.
I got someone special near me…
Craciun fericit, dragii mei! Nervii care m-au facut sa scriu postul asta sunt copii teribilisti care isi beau creierii in seara de Ajun in loc sa stea cu familia acasa. De parca au intrat zilele in sac. Trezirea, ba! Apoi, sa nu va plangeti ca nu mai e Craciun din moment ce voi stati morti de beti exact in seara aia in care ar trebui sa fiti beti de liniste si de familie, ca sa zic asa.
Am primit multe reprosuri in perioada asta, mi s-a spus ca sunt rea si egoista, iar eu ma bucur de fiecare data cand aud asta. Mai bine rea si egoista. Continuare nu am.
Dar am trait si momente magice, momente de neuitat care nu vor fi sterse din mintea mea vreodata.
Ai simtit vreodata ca poti sa atingi efectiv cerul cu varful degetelor? Eu da, caci persoana de langa mine este ca si cerul unei zile insorite, care imi da pofta de viata si tarie, si imi accentueaza speranta pierduta odata, ratacita pe niste cai intunecate. Dar acum a gasit lumina.
Si nu in ultimul rand, “La multi ani!” unui om foaaarte tare, Albu`! Sa ne traiesti bha, si sa ramai asa cum te stim cu totii! Nu-ti fac urari de dragoste, femei si bani, astea vin de la sine daca stii sa cauti unde trebuie.
In rest, ce sa va zic, bucurati-va de vacanta cum stiti voi mai bine, nu va neglijati parintii, beti cu masura(daca puteti).
Zile frumoase!
Veniti, veniti! Powered by Albu`
puterea celuilalt de langa tine zace in mainile tale.
puterea celuilalt de langa tine e mare pana te urci intr-o masina si pleci fara sa iti pese.
puterea celuilalt de langa tine e mare pana cand ii spui ca o alta persoana e mai loiala ca el, cand tu stii de fapt ca nimeni nu i-a fost mai loial decat i-ai fost tu, vreodata.
traim intr-o lume a subiectivismului. un subiectivism clar ce nu intarzie sa apara. suntem blestemati, condamnati, obligati la o existenta singuratica, trista, efemera, dureros de linistita si absurda. iubim si suntem lasati deoparte. speram si totul se spulbera… intr-o clipa. totul se duce, totul e negru, tuciuriu, intunecat si trist.
e moarte-n jur si nimanui nu-i pasa
iar ceea ce-ntr-o palma sade
e riscul unei incercari duse
cu speranta
intr-o lume de gheata.
e groaza si-i durere, femeie violata
pacatul ei ce nu e plange
ca n-a fost vreodata
ceea ce el credea ca e.
plange, suspina, o doare…
doar o falca vanata sta marturie
unui abuz vremelnic de manie.
pentru ce?
pentru tine.
te iubesc.
au grait…