“Now I’ve come to the crossroads in my life… I always knew what the right path was, without exception, I knew! But I never took it. You know why? It was TOO DAMN HARD!”
Asta spunea Al Pacino in “Scent of A Woman”.
Cu totii cautam calea corecta in luarea unei decizii, urmarea unui drum corect si dimplomat, care sa ne satisfaca si pe noi si pe cei din jur. Insa uneori e prea greu sa alegi calea buna. Subiectivitatea oamenilor a fost subiect de discutie timp de secole intregi. Calea cea buna pentru unii poate fi calea cea rea pentru altii; insa oameni fiind, ne plac riscurile, aventurile, hopurile si obstacolele peste care trebuie sa trecem atunci. Devenim dependenti de ele. Viata ne pune la dispozitie doua drumuri si noi il alegem pe cel greu pentru suflet, dar care ne da acea adrenalina si acea hrana spirituala de pasiune si noutate.
Ceea ce e foarte clar e ca graficul calitatii acestor cai este foarte derutant.
Calea buna(totul) este o rutina, care nu aduce nimic nou, este insipida si fada.
Calea rea(nimicul) este o deceptie care nu ne multumeste deloc, tot un fel de cale buna avand in vedere ca seamana foarte mult,din punctul de vedere al previzibilitatii. Ambele au un rezultat clar, stiut dinainte.
Daca fac asta stiu ce se intampla. Daca nu fac asta, stiu ce nu se intampla.
Cea mai grea dintre toate, cea mai trista dar si cea mai pasionala, cea mai solicitanta si necesara noua, de pe urma careia suferim schimbari ingrozitoare(in bine sau in rau), este, fara indoiala, calea de mijloc. Calea care la inceput e paralela cu celelalte, dar la un moment dat, dupa ceva timp, apar si ocolisuri care duc la una dintre destinatiile cailor din prima faza.
Adica… prefer ceva antrenant care ma solicita psihic si emotional decat ceva care nu imi inspira nimic altceva decat conformism si obisnuinta. Ne place sa ne complicam vietile, asta e clar. Suntem dependenti. Daca nu ar mai fi oamenii cine ar mai face greselile? Cine ar mai plati pentru ele, sub orice maniera? Nu ne-am nascut sa fim conformisti pentru ca societatea ne-a hranit cu destule metode prin care sa nu fim asa.
Eu iubesc sa urmez calea de mijloc. Imi da acel suspans, acea iubire pentru viata si pentru oameni pe care celelalte doua cai nu mi le ofera.
A inteles cineva ce am vrut sa zic?
au grait…