Sechelele sunt lucrurile alea care au ramas in urma unei intamplari neplacute si care nu te lasa sa treci prin situatii asemanatoare fara sa te feresti de ele sau sa aplici efectele lor. Aduse ca scuza intr-o relatie sau experienta, par infantile si imature, o chestie dupa care te ascunzi, un tap ispasitor. Dar nu e asa.
Din moment ce te-ai obisnuit intr-un fel, silit/a de circumstante, sa te comporti intr-un anume fel, e foarte probabil sa ramai cu sechele ale comportamentului si in urmatoarea experienta asemanatoare, ca-ti intra in sange si mai ales, si cel mai straniu, e ca ti se pare corect felul in care te comporti.
Desi o analogie nepotrivita si ciudata, sechelele fac ca lucrurile sa se termine destul de repede. Atat de repede incat nici nu apucasera sa inceapa calumea. Exact ca intr-un film de scurt-metraj, care iti place enorm de mult si cand nu te astepti, aproape din senin dar totusi, nu, el se incheie. Apar actorii care au jucat(tu si el/ea), regizorii(un handicapat din ceruri, care o fi el, sau pur si simplu soarta), scenaristii(oamenii din jur), sunetistii (Mircea Baniciu), si un THE END mare cat jumatate de ecran, pe cat de mare pe atat de dureros.
Pacat ca nu se poate da rewind, replay, decat in mintea noastra.
Ai inceput sa devii siropoasa.
Revin la pozitia mea initiala…relatiile sunt o bataie de cap in plus, daca nu merge nu are rost sa te chinui.
Obsesia pt dragoste nu rezolva nimic.
” un handicapat din ceruri, care o fi el ” – ostilitatea fata de “cele sfinte” releva vulnerabilitate si confuzie, daca ai fi cu picioarele pe pamant nu te-ar mai durea atat.
Sfat : sterge-ti blogul, scrie numai pt tine…taie cateva din legaturile cu socialul si o sa incepi sa-ti revii.
The antisocial has spoken! Puteam sa iti sterg comentariul, dar nu esti anonim, deci l-am aprobat. Si te aprob, nu sunt cu picioarele pe pamant. In ceea ce priveste sfatul tau, nu il bag in seama. Nu cred ca problemele noastre se rezolva la fel, chiar daca si tu ti-ai sters blogul, tot ca sa te rupi de social.
Deprimant…
chiar ma gandeam ca o sa-l stergi, oricum important era ca il citeai. Nu e deprimant, chiar deloc.
“The antisocial” nu e chiar asa de antisocial, poti sa recunosti.
mie-mi plac merele :X