“Man is a little bit better than his reputation, and a little bit worse.” – Al Pacino

Am denumit articolul in aceasta maniera caci omul despre care vreau sa va vorbesc este, intr-adevar, o legenda vie. Va atentionez insa ca va fi un articol lung.

Pasiunea mea pentru el a inceput, recunosc, datorita unei persoane care mi-a recomandat un film genial care il are ca protagonist pe carismaticul rebel, vesnic tanar, si anume “Scent of A Woman”(“Parfum de femeie”). Filmul acesta m-a marcat permanent datorita sensibilitatii personajului, sarcasmului, glumelor pentru oamenii inteligenti si crizelor de suicid ale personajului.

Dupa acest film au urmat saptamani intregi de filme, numai cu Al Pacino:

-Trilogia “Godfather”, din care partea intai isi merita pe deplin locul 1 in topul IMDB, si celelalte fiind deasemenea niste regaluri actoricesti impecabile.
-”Two for The Money”, un film genial despre ambitie si reusita, dar si declin.
-”The Devil’s Advocate”, o impresionanta expunere a puterii banului in lumea in care traim.
-”S1m0ne”, drama geniului care nu poate sa se impuna decat prin crearea unui personaj perfect, dupa gusturile sale.
-”Dog Day Afternoon”, un film nu tocmai pe gusturile tuturor. Al Pacino interpreteaza rolul unui bisexual aici.
-”The Recruit”, impreuna cu Colin Farrel; filmul este de milioane.
-”Scarface”, sau cum imi place mie sa il numesc “Regatul Cocainei”. Din filmul acesta vine binecunoscuta replica “Say hello to my little friend!”.
-”Donnie Brasco”, un film despre mafie si care arata cum viata ia intorsaturi ciudate dupa schimbarea anturajului. Acest film l-a consacrat pe Johnny Depp.
-”88 Minutes”, un film care te tine in priza pana la final.
-”Insomnia”, chinurile prin care trece un detectiv dupa ce isi omoara un coleg de lucru.
-”Serpico”, politie, raufacatori, pistoale, impuscaturi.
-”Carlito’s Way”, viata unui fost puscarias care intra din nou in contact cu lucrurile de care isi dorea sa scape.
-”Sea of Love”, din nou detectiv, pe urmele criminalului si ale iubirii.
-”Scarecrow”, despre o prietenie ciudata legata intamplator.

De ce mi-a placut si imi place?
In “Godfather” este omul familist, care stie ce e mai bine pentru copii si nepoti, caci invatase, la randul lui de la tatal sau. Este important sa vedeti toate cele trei filme la rand, ca sa intelegeti actiunea si personajele. Puterea pe care Al Pacino reuseste sa o transmita, respectul care vine o data cu puterea si cu ale sale “cunostinte” din mafie sunt ingredientele perfecte pentru un film de nota 10+. Condimentat cu putina dragoste, totul se indreapta spre absolut.

“Two for The Money”… Patronul unei agentii de pariuri care vinde scorurile si la fiecare castig al clientului, ii intra 10% din castig in cont. In caz contrar, garanteaza banii pierduti ai clientului. Are nevoie de un profesionist, de un star pe care sa il faca celebru, care sa ii aduca si mai multi bani. Insa se intampla exact invers, dar din cauza lui. Viciul este planuit sa fie transformat in aducator de bani, insa banii produsi se duc pe acelasi viciu. Un cliseu, trei vieti si multa inspiratie.

John Milton este Diavolul. Pune ochii pe un avocat cu potential, modest, casatorit, ii ofera bani, lux, femei frumoase in jurul sau, il muta din orasul natal, il atrage in plasa si il transforma intr-un stereotip. Intr-un “avocat al diavolului” care apara oameni vinovati si castiga procesele. Il conduce in pacat pe propriul lui fiu. Este un rol tipic pacinesc, ca sa zic asa. Sarcasm, discursuri cu si despre viata, despre sex, despre femei, despre diavol si bani, despre dumnezeu.

“Scarface” a facut si va face in continuare furori. Atitudinea si accentul tipic mafiot il urca si mai sus in ierarhia actorilor. Felul in care intra in personaj este dramatic, socant, irezistibil de real si fascinant pentru cei ce il vad chiar si pentru a 20-a oara jucand pe Pacino. Viata de “smecheras” din acest film, de gangster, ar trebui sa serveasca drept model pentru anumiti tineri, care, daca tot se apuca sa copieze forma, ar face bine sa o duca pana la capat si sa copieze si fondul.

 

“Pe mǎsurǎ ce ecranele se fac tot mai mici în prezenţa lui, Al Pacino devine pǎrintele comunicǎrii contemporane: cel care ne-a crescut pe toţi în cei „şapte ani de dupǎ ce am plecat de acasǎ” şi am luat, încă nesiguri, drumul facultăţii şi al oraşului. Am fi fost fi mai dezorientaţi, mai singuri şi până la urmă mai trişti fără el, mai mult decât fără orice alt actor din ultimii 50 de ani, iar întrebarea colonelului orb din limuzina din Scent of a Woman ne priveşte de fapt pe toţi: ce ne vom face fără Al Pacino?” – Ion Cosmovici(Psiholog, Dr. Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti)

 

Donnie Brasco este un politist sub acoperire care se infiltreaza intr-un clan mafiot. Intr-o “familie” de mafioti. Lefty (Al Pacino) il primeste sub aripa protectoare. Ajunge sa il iubeasca si sa aiba incredere totala in el. La un moment dat, Donnie se lasa purtat de val si ajunge sa fie unul dintre ei, se gandeste sa renunte la investigatie caci a vazut “cum sta treaba”. Insa e prea tarziu. Lefty, cel care ii acordase incredere totala si il primise cu bratele deschise in viata si inima sa, este prins de politisti si moare. Un film ce demonstreaza ca pana si cei mai mari si aparent duri mafioti, sunt niste oameni sensibili, care sufera, niste familisti convinsi si niste prieteni adevarati.

“Insomnia”. Ce se intampla cand ai remuscari si incepi sa delirezi? Atat. Merita vazut.

S1m0ne este actrita virtuala creata de personajul lui Pacino, in acest film ce ridica in slavi geniul si blestemul cu care acesta este inzestrat. Un regizor partial-total esuat gaseste o cale sa revina pe culmile celebritatii prin crearea unui personaj fara cusur. Insa cu timpul, acest personaj devine o obsesie de-a lui si nu mai poate scapa de ea. Uita de familie, fiind preocupat de misterioasa S1m0ne pe care nu o vazuse nimeni niciodata, caci, nu-i asa, era o creatie virtuala, o himera, o fantasma, rezultatul creatiei unei minti geniale.

Nu am trecut “Scent of A Woman” in lista de mai sus caci am vrut sa dezvolt subiectul mai pe larg. Fostul locotenent Frank Slade bea mult si vroia sa isi mai indeplineasca unele dorinte inainte de a o indeplini pe ultima. Omul vroia sa se sinucida. Era orb, insa dansa tango dumnezeieste. Cucerea femeile prin constatari uimitoare pentru un om orb. Purta niste discursuri impresionante despre corectitudine, despre femei si creatorul acestor fapturi divine, era sarcastic si glumet, iesea in evidenta clar prin expresia sa mai-mereu intalnita(“Whoo-ah!!”), iar toate lucrurile acestea sunt vazute prin ochii unui baiat de 17 ani care trebuie sa aiba grija de el timp de un weekend. Charlie (invatacelul, caci il putem numi asa dupa ce trece prin atatea intamplari cu dl. Slade) este educat timp de 2 zile si ceva prin discutii, fapte, drame. Primeste cursuri de viata de la un om care nu o mai valora atat de mult. Este o drama, o intamplare geniala. Pentru acest film, Pacino a primit primul si singurul Oscar (momentan) din toata perioada petrecuta pe platouri. Criticii zic ca a jucat filmul mai bine decat l-ar fi jucat un om realmente orb.

Omul merita o statuie de marimea si importanta Statuii Libertatii, sau a Turnului Eiffel. Acest actor este o simfonie, o intreaga perioada artistica, cinci decenii ar trebui botezate dupa numele sau. Pacino a facut legenda, desi a avut probleme cu alcoolul si cu drogurile, a iubit femeile desi acum e burlac. Poate ca asta l-a facut sa realizeze cat de mult le iubeste. Are copii, are o viata incarcata de evenimente dupa care s-ar putea scrie o carte cu mii de pagini, are prestigiu, are valoare si credibilitate, are increderea miilor de fani din intreaga lume. Are lumea la picioare. Orice film in care Pacino joaca intr-un rol principal sau secundar devine o capodopera, caci el joaca si distruge energia negativa, transformand-o in nerv si tarie, in scene de neuitat, privite probabil de milioane de ochi verzi, negri, albastri, precum si caprui, la fel ca ai lui.

Este dovada vie ca prin ambitie si talent poti trece peste vicii si probleme si poti ajunge un personaj principal pe scena mondiala, cu aplauze si trandafiri rosii de la lumea pe care inca o ai la picioare, la varsta de 68 de ani. Este actorul pe care eu il iubesc si pe care il voi admira mereu, orice ar zice nestiutorii sau gurile rele. Omul, actorul, legenda: Alfredo James Pacino.

 

Frank Slade:“Women! What can you say? Who made ‘em? God must have been a fuckin’ genius. The hair… They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls… just wanted to go to sleep forever? Or lips… and when they touched, yours were like… that first swallow of wine… after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don’t care if they’re Greek columns… or secondhand Steinways. What’s between ‘em… passport to heaven. I need a drink. Yes, Mr Sims, there’s only two syllables in this whole wide world worth hearing: pussy. Hah! Are you listenin’ to me, son? I’m givin’ ya pearls here.”

Un documentar interesant pe care vi-l recomand, despre viata actorului: The.Biography.Channel.Al.Pacino.PDTV.XviD-FTP.

P.S.: Daca ati ajuns pana aici, va felicit.