Lipsuri

Mi-e dor de serile friguroase cand ieseam intr-un barulet cu prietenii si beam vin fiert cu scortisoara, ascultand muzica veche. Mi-e dor de serile din Pistons&Art cu colegele, cand intotdeauna ne imparteam in doua grupusoare simpatice: cele ce radeau si cele ce erau triste. Discutam, mai si radeam, uitandu-ne pe fundul unei cani cu ceai sau al unei sticle de Holsten, proaspat scoasa de la frigider.

Mi-e dor de acea plasa de siguranta pe care o aveam cand mai cadeam in cate o stare din asta de melancolie si de efectul pe care il avea acea plasa asupra mea. Si iau telefonul, si scriu un mesaj… dar nu il pot trimite. Mi-ar placea sa ma intalnesc cu unul dintre vechii mei prieteni, sa mai schimbam pareri si sa judecam faptele la rece si sa aflu de fapt ce s-a intamplat de nu mai vorbim.

Parca concertul ala de aseara a adus niste bunatate in mine. Mi-a activat ceva. Exact cum a facut piesa “Romeo si Julieta”.

Daca imi auziti vocea pe fundal, nu sunt eu, e jumatatea mea linistita si calma si euforica de aseara:
———Scorpions – You and I———

Just Scorpions. Atat.

Genial, mirifc, superb, unic, incredibil, frumos, de neuitat, maret.
Daca vreti mai multe, poze si un clip la “Wind of Change”, facute de mine, si multe alte chestii care m-au deranjat la oamenii care isi dau cu parerea, cititi articolul scris de mine pe CraiovaBlog.

In rest atat. As putea sa mor linistita in urmatoarea secunda. Am vazut, am auzit si am simtit genialitatea.