Sarim din colivii in colivii, din scoli in alte scoli, mai bune sau mai proaste, din sufletul unei persoane in sufletul alteia, dintr-un apartament intr-o casa, din haine noi in haine vechi sau viceversa, toate pentru a ne face traiul mai bun, linistea sufleteasca mai abundenta si, in general, pentru a ne face pe noi mai buni.
Alergam ca niste caractere dintr-un joc cu grafica uneori proasta, alteori buna, depinde de update-uri si versiune(in cazul asta de starea noastra), de la un check-point la altul. Suntem buni, trecem mai departe. Nu suntem buni, sau suntem buni dar nu suntem in stare, mai asteptam.
La unele check-pointu`uri te impotmolesti si nu reusesti sa treci mai departe mult timp. Asa e viata. Depinde doar de tine, de vointa ta. Insa fara incurajare nu exista vointa, fara putere nu exista incurajare, fara stari bune nu exista putere. Un lant al slabiciunilor.
Un lant de colivii in care ne plimbam ca niste papagali ce suntem. De ce?
au grait…