Incep usor usor sa imi revin, probabil astenia de toamna a stat destul in atitudinea mea si s-a hotarat sa plece. Azi am zambit mai mult decat oricand. Si nu trebuie sa ii multumesc nimanui, caci nimeni nu m-a facut sa zambesc astazi. Ci doar lucrurile simple din jurul meu.
Dupa orele de romana geniale despre Bacovia, la care ascultam ca si cum vocile fiintelor de la mine din clasa nu se auzeau, m-am oprit in centru pe o banca sa fumez o tigara. La un moment dat se stransesera vreo treizeci-patruzeci de porumbei pe langa banca pe care stateam, iar doua fetite le dadeau firimituri de paine. Ma uitam la chipurile fetitelor, atat de pure si inocente, si ascultam rasul lor de copile atunci cand porumbeii incepeau sa zboare, roind in jurul lor. “Superb…”, mi-am zis. Am zambit. Apoi am luat-o usor la pas, inspre casa, cu mp3 playerul cantand o melodie draga mie, care mereu ma face sa zambesc :
Pe voi ce lucruri simple va fac sa zambiti?
au grait…