EPITAF
Ep. 4: R.
Azi M. se trezeste mai trista ca oricand; presimtea ca se va intampla ceva ce ea isi dorea enorm, dar stia ca nu e bine. Afara era lumina, iar razele orbitoare isi prelungeau usor drumul prin geamurile pe care ar fi vrut sa le sparga si sa fuga. Intampina soarele ranjit cu o oarecare retinere; nu-i placea lumina. Asa ca prefera sa ramana in casa pana la lasatul serii, timp in care savureaza cateva zeci de pagini de Sade, un purgativ al gandurilor ei.
La apus, isi infasoara un fular in jurul gatului, trage pe ea o pereche de pantaloni, un hanorac si o geaca, si iese pe strazi. In jur, alei luminate molcom de lumini galbui, hepatice, palide, ce-si gasesc reflexia in baltile noroioase. Suspina si isi masoara pasii pe dalele indoite si puse prost. Gandul ca-si poarta picioarele greoaie pe panza firava a lumii o face sa nu realizeze ropotul de picaturi ce se repezise asupra ei din cer, parca asaltand-o. Isi pune gluga pe cap si grabeste pasul. “Tocmai acum”, se gandeste, “cand ma gandisem sa mai iau o gura de aer”. Ceva nu tinea cu ea, ceva trebuia sa se intample.
Intr-un moment de neatentie, aude un claxon. Era aproape de trecerea de pietoni, iar soferul o claxonase, antentionand-o sa micsoreze viteza de mers, caci si el se speriase. Dupa o frana brusca, ridica dezorientata privirea. “Ce mai vrea si asta?…”, isi spune. Doi ochi caprui si un chip dureros de cunoscut o intampina. Se blocheaza. Chipul zambeste si ii face cu mana, dupa care isi vede de drum, mergand la dreapta cu masina. Ea ramane pe loc, in ploaie, privind in urma. Nu ii vine sa creada. Presimtea ca il va vedea, dar o durea faptul ca se adeverise ce credea.
Ploaia se domoleste exact in momentul cel mai nepotrivit. Lacrimile incepusera sa ii brazdeze obrajii si o emotie puternica ii facea inima sa vrea sa strapunga cavitatea toracica. Scoate o tigara din pachetul ud, aprinde bricheta aparand focul de vant, si trage adanc. Norul de fum pare sa se duca dupa el. De-abia scapase, de-abia mai uitase, de-abia incepuse sa spere la un nou inceput singura si trista, dar care era un nou inceput! Si asta conta pentru ea.
Stia bine ca viata nu se va termina daca R. ramane cum era acum: plecat departe de ea. Insa, in acelasi timp, cand viata ei avea sa se termine, ea nu il va fi uitat complet pe R. .
au grait…