Chiar crezi ca poti veni si pleca din viata mea atunci cand ai chef? Cine te crezi, sa ma tratezi asa, ca pe un maimutoi, ca pe un lego pe care il construiesti pentru ca apoi sa il farami iar in zeci de bucatele? Crezi ca daca faci parte din mine si ai lucruri imprimate in sufletul meu, crezi tu ca daca imi guvernezi mai fiecare secunda din viata ai dreptul sa imi rascolesti trairile cum vrei tu?

Cand am avut nevoie de tine nu ai fost acolo, ai disparut si nu te-ai mai intors si nu stiu de ce… Am facut totul ca sa te aduc inapoi, m-am refugiat chiar in medicamente, “suplimente” pentru bunastarea mea psihica, am incercat totul, insa nu m-a ajutat nimic. Si acum vii si aduci cu tine toate relele si toate amintirile? Pai cine te crezi, MEMORIA MEA PROASTA?

Te rog, promite-mi ca daca incerc iar cu lecitina vei ramane cu mine pentru totdeauna .