Iubim pentru altii sau pentru propria noastra satisfactie, liniste, confort, pentru propriul nostru ideal al binelui?
In scurta mea existenta am invatat ca a-ti imparti relatia cu ceilalti oameni ce te inconjoara duce la pierderea importantei si intensitatii sentimentelor. La fel si rostirea prea deasa a cuvintelor “te iubesc”, care isi pierd valoarea. Trebuie sa stii cand sa rostesti aceste cuvinte importante, dar mai ales, mai ales sa arati acesti lucru.
Ori daca arati tuturor cat iubesti si cum iubesti… se va crede ori ca exagerezi ori ca lucrul asta deja a devenit banal pentru tine.
In primul rand, nu iti faci tie bine ca persoana, iar in al doilea rand, cel sau cea de langa tine va crede ca e mai important ca ceilalti sa stie cat de bine iti e, decat relatia voastra in sine. Desi tot relatia e pe primul loc(insa pe buzele celorlalti), conexiunea ajunge sa se rupa incetul cu incetul. Caci apar barfele, certurile, vorbele spuse din invidie sau pur si simplu dorinta unora de a distruge ceea ce ei nu pot avea.
La urma urmei, iubim pentru noi si pentru persoana de langa noi, pentru momentele de care ne vom aminti oricand, fie ca relatiile vor dura sau nu, pentru ca sufletul tresare cand derulam in minte o privire, o strangere in brate, o lacrima stearsa de pe obraz sau o tinere de mana.
Depinde si de tine daca vrei ca momentele frumoase sa dureze. Caci ele nu vor putea dura doar cu vointa unei singure persoane.
Asadar, voi pentru cine/ce iubiti?
P.S.: Cine nu stie cine e Cohen, il rog sa se documenteze si sa nu mai explodeze de uimire cand aude niste nume necunoscute inteligentei lui. Multumesc.
au grait…