“rautate mica…”

Ce ne-om agita toti ca oamenii sunt rai si nepasatori si ii doare in basca de ce se intampla in jur? La urma urmei toti suntem rai. Si ne place, ne place sa sacaim, sa intepam, sa ne dam bine pe langa cineva, apoi sa ne purtam ca si cu o hartie igienica sau o carpa pe care am folosit-o pentru propriile interese.

E normal, e societatea in care traim, totul e fals si de necrezut cu atat mai mult cu cat vremurile evolueaza. Plus ca ne creste ego-ul si importanta in proprii nostri ochi cand facem rau, probabil asta ne face sa credem ca suntem mai puternici sau stiu eu ce… GRESIT. Fii tu rau cu mine si sunt si eu. Dar suntem la fel de prosti amandoi, crede-ma!

Adevarul

“Why do I find it hard to write the next line?
Oh, I want the truth to be said…”

Adevarul… adevarul e ca mereu am avut chef sa scriu… dar ceva m-a impiedicat atata timp cat ma gandeam ca poate, la un moment dat, va disparea din nou inspiratia.

Dar cum unora li se pare rusinos sa ai un blog si sa iti exprimi gandurile, ideile, sentimentele, parerile si sa iti versi cuvintele intr-un articol pe care probabil nu il vor citi prea multi… ei bine, NOT ANYMORE.

De ce din nou? Ca imi place. Imi place, serios. Si nu-mi pasa cine va citi si cine nu. Macar stiu ca spusele mele vor fi aici pe o perioada destul de lunga si cand voi avea chef sa recitesc ceva, le voi gasi aici, si nu voi sta sa imi bag unghia in gat ca am sters vechiul blog.

Asta e. Mergem mai departe. Ne adaptam la vreme, ne inarmam cu o umbrela si pornim prin ploaie. Avem nevoie de o aerisire cerebrala. Unii dintre noi, mai mult decat s-ar crede.